Îmi dau seama că am trei bilete la spectacolul "Visul unui nopţi de vară". Îmi lipeşte un om!... Pe cine am întrebat şi a zis că vine? Mă uit la biletele printate: luate într-o miercuri, la ora 11:44. Bun, deci eram la muncă... deci e un coleg de muncă. Întreb colegii suspecți. Teatru? Ce teatru? Am zis eu asta? Mmmm, mormăi şi mă întorc la birou. Caut în istoriul discuţiilor salvate pe gmail cu aceşti colegi şi găsesc:

- Vrei la "Visul unui nopţi de vară"? 35 ron
- Daa!
- Câte bilete? Iau în primul rând?
- 1
- ok!
- Luat bilete!
- Mulţumesc!

Copy-paste şi trimit conversaţia colegului. Ajung înaintea mesajului la acest coleg: Ia mai zi ceva!

Seara, eram în fața teatrului, toți trei, ronțăind covrigi... urma să stăm 2 ore și încă vreo 30 de minute la un Shakespeare. Și cu toate astea am luat 3 bilete cu ochii aproape închiși după ce am văzut că joacă Aida Avieriței (remarcată în Cabaretul cuvintelor, Contra progresului, Hai iu iu nu hey you you, Hoți și mai sunt câteva), regizor Vlad Cristache (și aici amintesc, din ce am văzut eu, doar Desteptarea Primaverii, The History Boys. Poveşti cu parfum de liceu, Umbre). 

Alături de Puck (Aida Avieriței), personaje prind viață prin intermediul actorilor: Emilian Oprea, Camelia Pintilie, Oliver Toderiţă, Alina Rotaru, Marian Olteanu, Andreea Alexandrescu, Lucian Ionescu, Dan Rădulescu, Alexandru Bogdan, Rareș Florin Stoica, Mihai Mitrea,: Ion Bechet, Ștefan Mihai.  Fiecare joaca incredibil de bine și cu toții contribuie la alterarea timpului. După 2 ore si mai bine de 30 de minute, am auzit: Nu credeam să ajung să văd un Shakespeare și să îmi doresc să nu se mai termine. Și câtă energie transmite acest spectacol.... 

Până acum am văzut mai multe montări ale Visului. Și credeam că montarea de la Teatrul Metropolis e aproape imposibil de depăsit. Dar ce a creeat Vlad Cristache a trecut în topul Visurilor mele lejer și mai ales elegant.

Prezentarea spectacolului încropit de meșteri mi-a amintit de telefonul fără fir. Și până la urmă cred că așa e și drumul parcurs de o idee de la autor la spectator. Se naște un șir de filtre suprapuse puse în fața unui gând: filtru text, filtru regizor, filtru actor, filtru spectator.

Trebuie musai amintită coordonarea muzicală făcută de Lucian Maxim (o să auziți de ce)

Mă întorc la Aida Avieriței: un Puck jucăuș, amuzant și dinamic: ca un puc care marchează de fiecare dată cum alunecă pe scenă.

După spectacol, am mers pe jos până la Unirii, să ne tăiem în impresii. Nu prea a curs sânge... pentru că Vlad Cristache n-a generat nici un fel de discrepanță între părerile nostre: un spectacol incredibil de bun. Cam așa am ajuns la metrou la Unirii: întregi și energizați. 

Și se mai zice ca teatrul nu face piciorul frumos!